Si ninge ca intr-un basm abia inceput,
Am sa infrunt iarna-cu mainile goale;
Eu sint Daniel cel aruncat in vazduh,
Sub aceasta inversunata,cumplita ninsoare.

Orasul aplauda din ferestre trantite
(Sau se zornaie aceiasi treizeci de arginti),
Pe la colturi de strazi si prin bazare
Doar zarafii batrini incearca fulgii in dinti.

Si ninge cu fildesi,cu colti ascutiti-
De hiena,de tigru,de lup sau de leu;
Eu ,Daniel,imblinzitorul de fulgi,
Topesc totul la temperatura crezului meu.

Tarziu,lesul zapezii apasa orasul,
Si-o lume se bucura,se agita-n zadar;
Deasupra pantera unui fulg abia se mai tine
Si tot vazduhul e-o groapa comuna, cu var.

„Caietul Debutantilor-1978”

Anunțuri