„Daca pe pamantul romanesc ar creste o planta hranitoare ce nu se gaseste in alte parti, ar trebui sa dam socoteala de ea. Daca in vorbirea noastra s-au ivit cuvinte si intelesuri ce pot imbogati gandul omului, dar nu au aparut in vorbirea si cugetul altora, suntem de asemenea datori sa dam socoteala de ele.
Un astfel de cuvant este «intru»; un asemenea inteles ne pare a fi cel al fiintei. In fapt, intelesul deosebit al fiintei, la noi, este poate lucrarea intelesurilor deosebite ale lui «intru», care a venit sa exprime fiinta dinauntru parca, sugerand ca a fi inseamna «a fi intru ceva», adica a fi in si nu pe deplin in ceva, a se odihni dar a si nazui, a se inchide dar si a se deschide. Fiinta a fost astfel scoasa din incremenire si s-a clatinat. Dar daca nu s-ar clatina, ar fi cu adevarat? Ce fel de fiinta este aceea in care nu e loc pentru nici o vibratie si nici o devenire?…
Ca orice fiinţă pe lumea aceasta, un popor este o bună închidere ce se deschide. Determinările întru sine ale poporului român sînt cunoscute. Deschiderile lui nu s-au încheiat încă. Pentru o închidere ce se deschide, limba noastră are un cuvînt deosebit, prepoziţia întru, ce nu-şi găseşte lesne echivalentul în marile limbi europene. Dar unui vorbitor de limbă română nu mai este necesar să i se pună în lumină nuanţele lui întru. Cel mult i se poate aminti că, provenită din adverbul latin intra, ce însemna înăuntru, prepoziţia noastră a adus şi sensul de înspre, dînd astfel o bună tensiune, care este de esenţa spiritului, de a fi în acelaşi timp în ceva (într-un orizont, într-un sistem) şi de a tinde către acel lucru. Astfel, prin determinările propriei sale istorii, civilizaţia noastră a fost întru un spaţiu dat. Ea nu a roit, cum a făcut civilizaţia helenică, dînd colonii proprii pe toate coastele învecinate; nu şi-a aproximat spaţiul, ca civilizaţia germană; nu a colonizat pe alţii, cum a făcut civilizaţia anglo-saxonă. A fost întru spaţiul din jurul Carpaţilor. Prin acest spaţiu au trecut şi alte seminţii; dar au trecut, numai noi am rămas în el. Şi am stat aşa de bine întru el, încît unele popoare migratoare au trebuit să se aşeze în jurul lui, iar altele s-au topit în fiinţa noastră.”

Anunțuri