Ceahlăul,muntele sacru al dacilor,unul din cele mai misterioase locuri din  România...
În primele ore ale dimineţii, la răsăritul soarelui, deasupra masivului apar, în mod inexplicabil, jocuri de lumini.
În trecut se spunea despre acest masiv muntos că ar fi salasul zeului dac Zamolxis.
Deşi nu se numără prin­tre cele mai înalte vâr­furi muntoase din România, Ceahlăul are o ampla­sare care îi permite să fie văzut de la kilometri depărtare şi, în anu­mite zile, cu lumi­nozitate şi vizi­bi­litate foarte bună, el poate fi ză­rit chiar de la malul Mării Negre.
In fiecare an,aici au loc două fenomene optice care nu au putut fi explicate.
La răsăritul soa­relui, pe 6 august, o hologramă naturală uriaşă, în formă de piramidă perfectă, denu­mită de localnici „Umbra Piramidei”, este for­mată timp de o oră şi jumătate de vârfurile Piatra Cio­ba­nului şi Toaca.
Tot la răsărit şi în aceeaşi perioadă, timp de câteva minute, are loc fenomenul denumit „Calea Cerului”. Este un fenomen optic care constă în apa­riţia unui stâlp înalt, format dintr-o lu­mină foar­te intensă şi stranie, mărginit lateral de două benzi întunecate.
Stâlpul luminos lasă impresia că se pierde în înălţimea spaţiului ceresc. Explicaţia – necon­fir­mată – oferită acestor două fe­no­mene face referire la faptul că Ceahlăul ar fi ampla­sat exact pe una din axele energe­tice ale planetei.

Sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului nostru Iisus Hrisos este si sarbatoarea Muntelui Ceahlau – Muntele Sfant.
Multe sunt legendele Ceahlaului . Una dintre ele spune ca preotii urcau pe varful Toaca de astazi -pentru a bate toaca inaintea oficierii slujbelor. Iar Toaca se auzea pe toata valea Bistritei.

Dupa Romulus Vulcănescu, dacii se urcau pe culmile munţilor pentru a se ruga, pentru a fi mai aproape de cer, în care credeau că sălăşluiesc zeii lor, iar incintele sacre de pe crestele munţilor au fost locuri de contact cu divinitatea.

De la Strabon (Geographia VII, 3, 5), s-au păstrat primele informaţii despre Muntele Sfânt al dacilor, pe care îl şi numeşte după cum îi spun şi dacii, Kogaionon, şi unde se desfăşurau ritualurile cerute de misterele zalmoxiene, conduse de un Maximus Pontificus. Pe lângă muntele acesta, spune el, curge un râu care poartă acelaşi nume.
Tot Strabon aminteşte şi de o peşteră inaccesibilă altora. La început aici în locul acesta trăia marele preot Zamolxis, la care anual venea regele pentru sfat de taină , preot  devenit ulterior zeu.
Crestinismul a aparut ca o continuare fireasca a practicării religiei proprii dacilor care erau monoteişti  şi credeau în nemurire, elementele cheie şi ale creştinismului, care, preluat de sacerdotii lui Zamolxe a fost uşor integrat, prin completare,ei intelegand adevarul cuprins in Persoana lui  Hristos Dumnezeu.

Se pune întrebarea cine au fost primii sacerdoţi care au exersat această comunicare cu divinitatea? Avem în vedere felul cum s-a construit zona central sacerdotala, care este structurată după criterii ce implică cunoştinţe excepţionale, care ţin de ştiinţele superioare ca astrologia, astronomia, matematica, chiar fizica şi nu numai; unele depăşesc posibilităţile reale de azi, de a corela mersul şi poziţia astrelor cu elementele constitutive ale muntelui; cunoaşterea calculelor, care să asigure această interdependenţă, presupune şi o menţinere a acestei structurări permanente.
Multe intrebari…multe mistere.
Tot ce putem afirma acum e ca sacrul Kogaion este un teritoriu plin de  semnificaţii mitice si codificate,cel putin pentru un neinitiat.

Anunțuri